Esther Phillips


De Esther Phillips am aflat la finalul unui film, un film cu Martin Lawrence parca. A fost genul acela de reactie prin care in timp ce genericul se derula am sarit ca ars din pat numai ca sa pot vedea cine interpreteaza melodia de pe final. Era vorba despre piesa “Confessin the blues”, o super melodie si o voce care m-a convins inca de pe atunci ca aceasta interpreta este cu siguranta un nume in muzica blues. Era prea frumos sa nu fie asa…

Nascuta in 1935 (Galveston, Texas), Esther a fost nevoita datorita divortului parintilor sa isi imparta copilaria intre mama sa in Watts L.A. si tatal sau in Houston. Incepuse deja sa cinte in biserica (este binecunoscut faptul ca in Statele Unite foarte multe dintre marile voci ale omenirii si-au inceput cariera antrenandu-se prin muzica gospel din biserici, o muzica destul de solicitanta si care formeaza foarte bine un viitor solist). Cu toate ca era o buna solista, ea a ezitat sa participe la un concurs de blues intr-un binecunoscut club din oras, dar la insistentele surorii sale s-a prezentat si a lasat publicul masca, datorita vocii sale. Impresionat a fost si managerul clubului, Johnny Otis care i-a obtinut semnatura pe un contract de “prestari servicii” atata in clubul sau cat si in studioul sau de inregistrari. Tot Otis i-a dat si alintul “Little Esther” care o va urmarii de-a lungul intregii sale cariere.

Ca orice artist care se respecta, Esther Phillips s-a incadrat si ea in genul de viata marcat de sintagma “the rise and fall” asa ca imediat dupa perioada neagra a vietii sale (vesnicele dependente) a fost remarcata de noua stea in devenire pe atunci, Kenny Rogers. Fermecat de tibrul vocal al micutei interprete, acesta i-a oferit un contract prin care a putut sa aduca la lumina zilei un album de country si western cat se poate de reusit. Tot atunci a renuntat si la alintul “Little” si a semnat cu Atlantic. Dupa cateva albume mai putin reusite, acestia au renuntat la ea si ca orice om deprimat, s-a intors la ce era cel mai usor: dependente.

Dupa inca o perioada de reabilitare, casa de inregistrari Atlantic i-a oferit un nou contract prilej cu care a scos unul dintre cel mai bune albume ale sale. Studioul a incercat sa o transforme intr-un fel de solista de muzica pop dar Esther nu s-a simtit confortabil in aceasta postura drept pentru care a urmat rezilierea contractului.

1971 a fost un an important pentru ea deoarece Creed Taylor i-a oferit un contract cu casa de discuri Kudu, loc in care Esther Phillips a cunoscut cele mai mari succese. A devenit astfel un nume printre marile nume ale festivalurilor de jazz din toata lumea. In 1975 a lansat cel mai mare hit al sau: What difference does it make.

Din pacate insecuritatea si depresiile au indreptat-o din nou catre singurul refugiu pe care il cunostea (dependentele din nou) drept pentru care si-a cam batut joc de rinichi si ficat si totodata de viata ei cu care si-a incheiat orice socoteala in 1984.

Dincolo de ceea ce a facut Esther Phillips in viata ei privata, ne ramane muzica si vocea ei inconfundabila, de multe ori publicul facand aceasta greseala de a judeca valoarea artistica a cuiva prin prisma vietii private. Tot ce ne intereseaza pe noi, cei de departe, este muzica si vocea din spatele numelui: Esther Phillips !

Share

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>