Festivalul International de Blues Sighisoara 2011 – Ziua 3

Salut!
Dupa o noapte de Open Jam, o noapte de voie buna, muzica excelenta oferita cu marinimie de TOTI artistii invitati de peste hotare, cot la cot cu talentatii artisti din Romania dar si cu amatorii iubitori de muzica, ne-am trezit un pic…luati! De cap…vertij….aer rece, altitudine, gazdele ne imbiau…ne urmareau prin hotel cu o palincuta din partea casei…de trei ori pe zi….wow….
Am ajuns la sala “Mihai Eminescu”! Colaboratorul meu de blog, Catalin, ar spune ca si Eminescu tot cu blues a inceput, inainte sa se ia de poezie. Si daca ma gandesc un pic, n-ar suna chiar rau versurile lui pe ritmuri de blues (aviz amatorilor). Sala era plina deja. In deschidere Berti ne-a anuntat ca va avea loc lansarea unui album nou produs de Nicu Alifantis, in interpretarea lui Sir Blues Vali Racila (voce si chitara) si Raul Kusak (pian si voce). Ii cunosc pe amandoi destul de bine din cluburile bucurestene, doi extraordinari artisti care ar trebui sa se bucure de o mult mai mare vizibilitate in media. Dupa cateva piese de pe album, cei doi au revenit pentru ca nu aveau incotro. Imaginati-va, ei nu figurau pe lista artistilor din acea seara si au fost chemati insistent, cu batut din picioare in podeaua salii, la Bis! Si au venit….felicitari!
Mai departe, pauza, aranjarea scenei si au urmat belgienii Steven, Roland & Tony. Nimic nu trada ceea ce avea sa se intample pe scena. Cateva probe de microfon, muzicuta la locul ei, chitara la fel….prezentarea lui Berti si shocul de dupa. O combinatie letala de blues, jazz si beat-uri electronice. Ceva nemaiauzit de mine, de noi toti. Sala in delir de la prima piesa, aplauze sustinute, trei artisti incredibili, doi vocalisti cu un ambitus impresionant si, cred eu, cel  mai bun muzicutist al vremurilor noastre. Si vorba aia, Youtube e mare…..
Tony Gyselinck de la tobe avea o jucarie cu efecte, beat-uri, sunete in loop si alte minuni, plus un intreg arsenal de percutie pe care le-a folosit cu mult profesionalism si inventivitate!  
Steven De Bruyin m-a facut sa afirm ca am intalnit cel mai bun muzicutist de pe fata planetei. A combinat mai multe muzicute (inclusiv o imensa muzicuta bass) cu o macaitoare de adunat ratele (altfel nu pot sa-i spun) si multe alte inventii de suflat, a cantat impresionant, a improvizat, a dansat, a sarit, a facut un show de neuitat. Sa mai spun ca a aparut cu o inventie de gat, in forma de melc electronic, din care scotea tot felul de sunete ciudate….Am vorbit cu el, am aflat ce e….e un super instrument. Lasam misterul….instrument sofisticat! πŸ™‚
Roland Van Campenhout, un domn pus pe shotii (am pus SH pentru a nu intelege neveste) si care i-a fost coleg de trupa lui Rory Gallagher, ne-a incantat cu ritmurile de blues interpretate cu maestrie la chitara dar si cu vocea sa impresionanta. Relaxare totala, atentie la detaliu, nimic intamplator, surpriza si totusi calculata, sarm….totul a fost pregatit in detaliu pentru a oferi o seara de neuitat publicului prezent in sala. 

Sincer, dupa ce Steven, Roland & Tony si-au incheiat prestatia i-am spus colegului Catalin: “si cam asta a fost festivalul”. Evident, gusturile nu se discuta, dar personal, am fost dispus sa cer cetatenie in Belgia doar ca sa-i urmaresc pe oameni prin turnee. πŸ™‚

Destul cu surprizele, pauza si dupa aceea a urmat cineva care nu ne-a surprins pentru ca deja eram inscrisi cu totii in fan clubul lui din prima zi de festival. Si asta pentru ca desi a avut onoarea de a trage cortina peste minunatie de festival, nu s-a ferit de ochii publicului si a cantat in Crama in fiecare noapte, pina la epuizare. Exact asa, a cantat pina la epuizare si a revenit iar si iar si iar. 
Doamnelor si domnilor, ultimul show din cadrul Festivalului International de Blues (Sighisoara 2011) a fost oferit de Murali Coryell, un chitarist de mare exceptie, fiul unui consacrat al chitarei, Larry Coryel. Murali a avut sansa sa fie tinut in brate de Jimi Hendrix, un coleg de scena si prieten de-al tatalui sau. De aici si numele piesei “In the room with Jimi”.

In momentul in care si-a inceput recitalul, toti cei din sala deja il cunosteau drept pentru care pot spune ca a cantat in familie. Un perfectionist care ne-a declarat ca ii place sa cante non stop, ori de cate ori are ocazia, constient fiind ca in acest mod isi perfectioneaza abilitatile. Cu usoare tendinte catre muzica soul (un gen de suflet pentru Murali), artistul a tinut sala in priza pret de peste o ora cu melodii diverse si solo-uri de chitara unice. L-au acompaniat Liviu Pop la tobe si Lenny Bradford la chitara bass, doi excelenti muzicieni cu care ne-am intalnit si in ziua a doua. 
Murali, iti multumesc pentru spectacol, pentru open jam, pentru discutiile amuzante si pentru prietenie. Iti multumesc si pentru CD-ul cu autograf (omul a urcat in camera sa-si ia chitara pentru open jam dar si sa-mi aduca un CD cu autograf…..prezint acest aspect pentru a arata un mod de comportament care nu iti poate aduce decat beneficii).  

In principiu acum ar trebui sa spun ca dupa concert luminile s-au stins peste primitoarea sala “Mihai Eminescu” din Sighisoara, lucru adevarat de altfel……dar numai pentru a se aprinde in Crama Hotelului Sighisoara unde petrecerea a continuat pina in zorii zilei, cu jam session la liber. Calitate pe cm2 ca in acea seara n-am vazut demult. Nici nu stiu cind a trecut noaptea, desi planuisem sa mergem mai devreme la hotel, caci a doua zi porneam la drum si deh….drumul e lung. Multumim Hotelului Korona ca ne-a permis sa lenevim pana la ce ora am vrut noi si nu s-au grabit sa incheie ziua de cazare ca multe pensiuni cu margarete. Multumim Hotelului Korona ca ne-a oferit posibilitatea sa luam micul dejun chiar si dupa ora 14, desi pina la 10 se tin carnatii in priza, multumim Hotelului Korona pentru palincutele din partea casei, pentru serviciile impecabile, pentru intelegere la ore tarzii in noapte. (daca acest Hotel Korona purta numele unui prieten bun, i-am fi spus pe nume. Daca asa se cheama….asa ii spunem….si nu laudam contra cost dar rar mi-a fost dat sa intalnesc astfel de servicii in Romania)
 
Multumesc si partenerilor de drum, multumesc soferului care ne-a purtat numai el stie cum, de la si inapoi la, multumesc tuturor celor care au contribuit la o amintire minunata pe care o numesc Festivalul International de Blues Sighisoara 2011! 
Va las alaturi de cateva clipuri, cu promisiunea ca in curind ne vom imbunatati calitatea inregistrarilor pentru ca meritam, noi, cu totii, materiale de calitate!
Blues on,
Traian 

“Sir Blues” Vali Racila si Raul Kusak

Steven, Roland & Tony (Belgium)

Murali Coryell

Steven, Roland & Tony (Belgium)

Murali Coryell

Murali Coryell cu Diane Blues, Roberto Morbieli, Liviu Pop si Lenny Bradford (All Star)

Steven, Roland & Tony (Belgium)

Si un pic de extra:

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>