Festivalul International de Blues Sighisoara 2011 – Ziua 2

Salut!
Dupa cum spuneam in articolul precedent, cu greu ne-am revenit a doua zi, dupa un concert legat cu o sesiune de o noapte in Crama, sesiune de socializare. Un fel de “artistii dincolo de scena” unde am avut ocazia sa-i cunoastem mai bine, sa vorbim si chiar sa cantam alaturi de ei.

Sighisoara este un oras unde locurile in care poti sa mananci foarte bine sunt destul de multe si atunci, ca orice gurmand, rezisti cu greu tentatiilor. Mancare, muzica si voie buna…asta ar fi sloganul festivalului. Nu e de mirare ca si dupa Jazz Garana dar si dupa Sighisoara revin cu niste grame in plus.

Cum? Ce anume? Aaaaa, a doua zi de Festival? Incercam sa prelungesc suspansul. A fost ladies night, adica doua soliste care au tinut sala in picioare si nu din rautate. Am stat de buna voie. 🙂

In prima parte ne-am delectat cu Diane Blue (USA), o super voce si cu siguranta, cea mai talentata interpreta la muzicuta din cate am vazut si Roberto Morbioli, un chitarist din Italia care nu numai ca stapaneste instrumentul dar si “diavolul” din jurul instrumentului. De fapt el a deschis recitalul si sincer, ma gandeam la pactul cu diavolul pe care il fac bluesmanii pentru a avea succes (o legenda a bluesului). Cred ca diavolul a pierdut cind a facut pact cu Roberto!

Pe scena au mai fost si Liviu Pop, un super baterist care traieste din muzica in SUA si care este solicitat de foarte multe nume mari ale scenei internationale. Cu toate astea, anual isi face timp pentru Sighisoara, un loc in care stim noi ca se simte cel mai bine. Avem un solo mai jos, cu Liviu Pop.

Pana sa-l vad pe Lenny Bradford la chitara bass nu stiam ca se pot face atat de multe lucruri cu acest instrument dar si pe linga el, in timp ce canti. Spiritul show business-ului a fost marinimos cu Lenny si implicit, cu noi cei care l-am urmarit. Omul pur si simplu nu putea sa stea locului! Un zimbet molipsitor, o atitudine de profesionist venit sa distreze si sa se distreze dar si un muzician de mare valoare.

Diane….ce sa spun…..Diane? Ei bine….Diane….n-am mai vazut demult o persoana care sa ridice sala de la prima interventie vocala. O voce puternica prin intermediul careia am putut sa auzim melodii minunate presarate cu numeroase interventii la muzicuta. O persoana energica, extrem de talentata, prietenoasa si fara niciun fel de prejudecata, asa cum mai vedem la micutele noastre mioritice. Voi lasa clipurile de mai jos sa vorbeasca de la sine, pentru ca eu as scrie mult si bine. Ce pot sa spun este ca ne-am imprietenit si am vorbit si am fost mai mult decit incantati de cunostinta.

Cu o seara inainte cantase in Crama, la open jam, a doua zi concert si evident aseara….in crama, cu cantec inainte. Oamenii astia sunt inepuizabili si oricand pregatiti sa faca ceea ce le face placere, nu ceea ce se poarta sau le aduce prima pagina a revistelor. Calitatea vorbeste de la sine.

Pauza de concert, Diane revenise cumva din spatele salii, printre noi, cantand un slow blues si surprinzand audienta exact cum a facut-o si Roberto cind a coborit cu chitara printre noi (vezi clip solo).

Dupa pauza a urcat pe scena un grup despre care nu stiam nimic. Si in afara minunatului interpret la trombon, pe care il ascultasem cu o seara inainte la open jam, nu cunosteam pe nimeni. Si nicio chitara pe scena, desi majoritatea, cand aud de blues, se asteapta la cel putin o chitara.

Ovatiile au inceput de la primele acorduri, pentru ca stilul practicat de Davina & The Vagabonds este acela prin care ai senzatia ca melodia incepe cu partea din mijloc, cea mai ritmata. O combinatie de blues, jazz, dixieland, ragtime, bebop si multe acorduri care imi scapa, au facut deliciul serii. Senzatia pe care am avut-o a fost aceea de spectacol pe Broadway (oamenii jucau roluri, vorbeau intre ei dar muzical, se certau, se jucau, zimbeau si traiau tot ce faceau).

Absolut toti membrii trupei cantau si la voce, pe linga veleitatile de super-trompetist ale lui Daniel Eikmeier, super-trombonist ale lui Daren “Ray Ray” Sterud, super-contrabasist ale lui Michael Carvale, cele de super-baterist ale lui Connor “Chops” McRae si cele de super-pianista ale Davinei. Un recital presarat cu umor, cu solo-uri memorabile si dueluri intre instrumente. Publicul nu s-a simtit deloc neglijat! 

Mai bine va las sa savurati momentele prinse de noi! Urmeaza a treia si ultima zi de Festival. Cu siguranta, artileria grea a muzicii de la Sighisoara mai are ceva de spus si in aceasta a treia zi, mai ales ca stim cine incheie festivalul.

Bonus: vom avea un intreg articol despre workshopul organizat de Little Brothers, despre muzica blues, instrumentele lor, origini si multe lucruri interesante si amuzante. Articol dublat de materiale video, evident.

Pe curind!
Traian

Roberto Morbioli

Roberto Morbioli Solo (am fost luati prin surprindere, dar am postat materialul asa cum e)

Diane Blue

Davina & The Vagabonds

Liviu Pop solo baterie

Diane Blue

Davina & The Vagabonds

Diane Blue

Davina & The Vagabonds

Diane Blue

Davina & The Vagabonds

Share

2 comments to Festivalul International de Blues Sighisoara 2011 – Ziua 2

  • gerulus  says:

    Bine imortalizata treaba !
    Am fost si eu acolo.
    Am sa pun si eu niste mostre pe youtube

    Multumim
    gerulus

  • Traian Maicanescu  says:

    Multumesc frumos pentru aprecieri. Calitatea filmarii e cam slaba dar atat s-a putut in conditiile de anul asta. O sa fiu “mai serios tehnologic” pe viitor!

    Am zis sa fie de gust, pentru mai multe, artistii sunt online! 🙂

    Toate cele bune,

    Traian

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>