Beth Hart

Era o zi obisnuita, o zi ca oricare alta, cind, deodata, Dan, un prieten cu genunchii puternici mi-a recomandat filmul de mai jos, cu Beth Hart. Am ascultat-o si am ramas mut! Recunosc, nu o stiam....dar ma bucur enorm ca acum o stiu, pentru ca wow....Janis Hart sau Beth Joplin ar fi destul de potrivite ca nume pentru aceasta solista nascuta in 1972.

Fiind o solista complexa, acoperind genuri precum blues, jazz si rock, a avut si genul de viata care conduce catre o cariera muzicala de exceptie, adica a renuntat la scoala in favoarea pasiunii pentru muzica si s-a apucat de cantat prin cluburi alaturi de basistul Tal Herzberg si chitaristul Jimmy Khoury.

A participat la emisiunea Star Search (Se cauta o vedeta) si a castigat marele premiu in valoare de 100.000 $. 

Primul album, Immortal, a fost lansat in 1996 si dupa turneul de prezentare trupa ei s-a destramat iar cariera solistei parea aproape de un iminent final.

Insa nu mor caii cind vor cainii, Beth a lansat si al doilea album, Screamin' for my suuper (1999), in acelasi timp avand si rolul principal in spectacolul de pe Broadway "Love, Janis", spectacol bazat pe scrisorile ceva mai consacratei Janis Joplin catre mama ei.

In 2003 a aparut albumul Leave the light on iar in 2005 Live at Paradiso care contine pe DVD ca bonus, filmul "A day in the life of Hart". In 2007 a lansat albumul 37 days in Europa, continent pe care il cucerise inca din 2003.

A colaborat si cu Slash, cunoscutul chitarist al Guns'n Roses, pentru piesa Mother Maria, disponibila pe i-Tunes pe contul chitaristului.

Despre prezentul ei ce sa va spun, e bine, da, e foarte bine. E maritata, locuieste in Los Angeles si activeaza cu trupa ei formata din chitaristul Jon Nichols, bassistul Tom Lilly si bateristul Todd Wolf.

Mai jos, cu o piesa de exceptie, Beth Hart:

Josh White

Joshua Daniel White, cunoscut cel mai bine ca Josh White a aparut in lumea muzicii blues de la o virsta foarte frageda. La 8 ani era insotitorul unui bluesman orb cind a fost arestat deoarece Politia l-a confundat cu un infractor. Se pare ca in lumea lor, daca vrei sa fii un bluesman adevarat, trebuie sa fac si un pic de inchisoare...asa ca daca nu esti infractor, macar esti confundat. Soarta iti faciliteaza cararea catre profesia dorita.

Dupa ce a scapat din inchisoare, mama lui i-a gasit de lucru, plasandu-l ca insotitor pentru orbi (bine ca acum sunt caini specializati in asa ceva) pentru mai multi cantareti de profil. Alaturi de unul dintre acestia, Joe Taggart, a si inregistrat in Chicago prima sa piesa, cind avea 14 ani.

Stilul sau prin care ciupea foarte rapid coardele chitarei a influentat foarte clar muzica din acea zona si l-a transformat rapid pe micul Josh intr-un model pentru viitorii bluesmani. Multi dintre acestia i-au retinut melodia "Low Cotton", un exemplu al mesajului social pe care White il transmitea.

Puteti asculta melodia chiar aici:

Primul spectacol in care s-a prezentat cu propriul sau nume a avut loc in 1932 si pina la ultimul sau spectacol ca bluesman stradal, adica prin 1936, deja lansase peste 60 de titluri. In mod simbolic, ultimele sale piese au fost "No more ball an chain" (gata cu bilele si lanturile) si "Silicosis is killing me" (Silicoza ma omoara), cantec despre boala minerilor.

White s-a stabilit in New York si a devenit rapid membru al miscarii de stinga, social-protestante. Sustinea concerte la Cafe Society Downtown unde castiga 750$ pe saptamana in 1947. 

White a devenit primul confident de culoare al presedintelui Franklin Roosevelt desi mesajul sau social, pentru drepturile omului, lasau falsa impresie ca ar fi comunist. Acest lucru i-a afectat destul de mult cariera, in ciuda incercarilor sale de a se disculpa, prin participarea la miscari anti-comuniste.

In Septembrie 1969 a incetat din viata pe masa de operatii, in timp ce suferea o interventie pe cord deschis. Avusese deja 3 atacuri de inima, suferind si de alte afectiuni.

Indiferent de afinitatile sale politice nu trebuie sa uitam ca a fost un bluesman de marca, un maestru al chitarei care a inspirat multe generatii de chitaristi dintre care amintesc pe Blind Boy Fuller, Brownie McGhee, Pete Seeger, Lena Horne, Nat King Cole, Harry Belafonte, Lonnie Donegan, Eartha Kitt, Alexis Korner, Odetta, Ray Charles, Elvis Presley, Bob Dylan,  Don McLean, Roy Harper, Ry Cooder, John Fogerty, Eva Cassidy and Jack White.

Ce mai face Cyfer?

Mai jos puteti sa urmariti un interviu amplu despre cariera lui Cyfer, proiecte trecute, viitoare, secrete ale instrumentelor cu coarde, albumul Color, concerte si lista poate continua dar ar incepe sa arate a meta tag list.

Asadar, Cyfer Interviu Reghin TV!

Asteptam cu nerabdare sezonul de toamna din Big Mamou, clubul bucurestean unde timpul sta in loc!

Bela Kamocsa

L-am vazut pentru prima data la Festivalul de Jazz Garana 2009 si pot spune ca a reprezentat, pentru mine, personalitatea festivalului. Cu un farmec aparte, Bela Kamocsa stia sa tina publicul aproape si stia cum sa transforme pe oricine il asculta intr-un fan infocat al muzicii blues-jazz, fie si pentru cateva minute.

Cateva minute care reprezentau prezentul acelei persoane vrajite de sufletul minunatului Bela Kamocsa pe care il puteti asculta mai jos:

Nascut pe 24 decembrie 1944, Bela Kamocsa a fost un instrumentist (chitară bas, chitară electrică) şi cântăreţ român de etnie maghiară, interpret de muzică rock, blues şi jazz. Este cel mai bine cunoscut ca membru fondator (1962) al formaţiei româneşti Phoenix, unde a fost prezent până în anul 1971. În 1982 întemeiază Bega Blues Band, una dintre primele formaţii româneşti dedicate muzicii blues, alături de care îşi petrece restul carierei.

Bela Kamocsa era organizatorul Galei Blues Jazz, care, în luna noiembrie 2009 a ajuns la ediţia a 19-a. A fost unul din ultimele cântări ale chitaristului. “A fost unul din cele mai bune cântări. Deşi era bolnav, a ţinut să urce pe scenă. El a fost viteaz. Era un tip discret şi nu făcea caz din greutăţile cu care se confrunta”, a declarat Johnny Bota, cel cu care a cântat timp de 27 de ani în Bega Blues Band.

Fondează in 1962 alături de Moni Bordeianu, Nicu Covaci ,Claudiu Rotaru şi Pilu Ştefanovici, celebra formaţie rock “Phoenix” cu care cântă până în anul 1971. Editează piesele: “Vremuri”, “Totuşi ca voi sunt”.

Alaturi de “Phoenix", obtine in 1970 Premiul 1 la Festivalul Arhitecturii din Bucureşti cu spectacolul rock de concepţie proprie “Omul are 36 ore”.

Intre anii 1972-1976 incepe să cânte jazz împreună cu Paul Weiner si Puba Hromadka, în cadrul trupei “Gramophon ”, până la plecarea celor doi companioni în Germania.

In 1978 reformează “Gramophon”, cu Doru Apreotesei la clape, Mihai Farkas la tobe, Liviu Butoi la saxofon, el însusi cântând la chitarã bass.

In 1982 începe să cânte alături de Johnny Bota, împreunã cu care va fonda celebra formatie “Bega Blues Band”.

In 1990 şi 1991 participă la cel mai mare festival de jazz din estul Europei, de la Debrecen, cântând pe aceeasi scena cu Elvin Jones, Charlie Mariano, N.H.O.Pedersen, Charles Lloyd, Larry Corryell.

In 1990 infiinţeaza Gala Blues Jazz Internaţional din Timişoara, cel mai mare şi longeviv festival al oraşului. Este membru fondator al festivalului de Jazz de la Gărâna.

In 1992 participă, împreună cu Bega Blues Band, la Festivalul de la Privas (Franţa), unde obţine Premiul de Popularitate.

In 2002 cântă cu “Phoenix” la Festivalul de la Mamaia, apoi în două concerte extraordinare de la Opera Româna din Bucureşti şi la Sala Polivalentă, marcând astfel 40 de ani de la înfiintarea acestui grup. Lor li s-au alăturat artişti precum Gheorghe Zamfir sau Manny Neumann.

Pe 8 martie 2003 evoluează într-un concert extraordinar numit “De la Gershwin la Sting”, pe scena Operei Române din Timisoara, în compania Bega Blues Band şi a orchestrei simfonice a Filarmonicii “Banatul”, dirijată de Cristian Oroşanu, aniversand astfel infiintarea trupei Bega Blues Band.

In 2003 organizează in calitate de director artistic cea de-a doua editie a festivalului de blues de la Jimbolia- Jimbo Blues, cu participare internationala.

2004 il gaseste împreună cu Bega Blues Band şi István Gyárfás, Mirela Zafiri şi Mircea Bunea, acompaniat de Big Bandul Radio din Bucureşti, susţinand un concert extraordinar, pe scena Sălii Radio din Bucureşti unde este distins de catre Radiodifuziunea Română şi Ministerul Culturii cu titlul de CEA MAI BUNA FORMATIE DE BLUES -JAZZ- DIN ROMANIA.

A cântat cu cei mai renumiti jazzmani români, precum Johnny Răducanu, Garbis Dedeian, Mircea Tiberian, Anca Parghel, Marius Popp, Liviu Butoi, Dan Ionescu, Eugen Gondi, Toni Kuhn dar şi cu artişti internationali ca Paul Weiner, Puba Hromadka, Puiu Minda, Nicolae Simion, István Gyárfás, Sylvain Beuf, Manuel Rochemann, István Grencsó, Gyula Molnár.

Cântă în deschidere la celebrul grup Emerson Lake and Palmer şi Chris Fralow Group la un Gastroblues festival din Paks-Ungaria.

Concert aniversar PHOENIX-45 ANI, la Timisoara, ocazie cu care a primit TITLUL de “CETATEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI TIMIŞOARA”.

A incetat din viata pe 14 ianuarie 2010, la 65 de ani, dupa o cariera fulminanta! Iti multumim Bela Kamocsa!

Festival de jazz Garana 2010

Intre 23 şi 25 iulie 2010 in Poiana Lupului a avut loc la fel ca in fiecare an, festivalul Garana International Jazz Festival ediţia 2010.
Pasionatii muzicii de gen s-au putut delecta in cursul zilei de Joi, 22 iulie cu Funky Growl, Elina Duni Quartet,
Terje Rypdal, Miroslav Vitous & Gerald Cleaver.




A doua zi, adica vineri, 23 iulie, urechile le-au fost gadilate de Bela Fleck, Zakir Hussain & Edgar Meyer pentru ca in ziua a treia, sâmbătă, 24 iulie iubitorii de frumos sa se intalneasca live cu Marcin Wasilevski Trio, Brederode Quartet, Muthspiel Trio si Djabe.




Gongul de final a fost dat duminică, 25 iulie de Bega Blues Band, Patricia Barber, Dan Berglund’s Tonbruket, Trygve Seim & Frode Haltli. In amintirea minunatului Bela Kamocsa intrat in nefiinta anul acesta, postam mai jos o piesa interpretata de Bega Blues Band anul trecut la Garana Jazz Festival.



Preţul unui bilet a fost de 50 lei pentru fiecare seară şi preţul unui abonament 170 lei.

Garana International Jazz Festival 2010 a avut loc unde altundeva decit langa Satul Brebu din Judetul Caras Severin, (langa muntele Semenic).