Steve Winwood si Eric Clapton la Bucuresti

Si cum stateam asa linistit, un caine n-a venit, nu m-a muscat si nici n-a fugit ci m-am gandit sa nu irosesc bunatate de bilete la Steve si Eric. Vorba lui "Mircea": am pus dopul la sticla....si am ajuns intr-un final, undeva dupa inceperea show-ului, rotiri in jurul locatiei, ba-i aici, ba nu intrati pe aici. Am nimerit pina la urma si da, ei erau pe scena. 

Locurile evident ca au fost ocupate, ca deh, scaune tip terasa de vara, popor la greu asa ca am sezut pe jos la 30 de metri de minunatii solisti.

Scena faina, acustica deosebita, lumea gata antrenata. L-am trecut pe Steve inaintea lui Eric Claptop (asa am scris din greseala datorita formatului IT) pentru ca sincer, l-am vazut mult mai activ si mult mai apropiat de public. Cineva il compara cu un bucatar, dar pina la urma un bucatar al naibii de bun la muzica. Chitara, voce si clape. Well, clape tip orga cu lampi, nu stiu de ce ma tot urmareste acest instrument de la o vreme, ce atrag eu pe lampi...nu stiu... Dar a sunat excelent, minunat suna si de la al nostru Raul Kusak clapa cu lampi, adica.....

Ce am vazut? O scena mare, frumoasa, cu de toate, lumini si umbre....o multime de toate virstele, dornica de mai mult, mai mult....culminand cu gramada dezorganizat de frumoasa de la piesa Cocaine (piesa ascultabila si in Big Mamou de cite ori auzit sau cititi pe poster Cyfer). Am ascultat si Layla, si Wonderful Tonight. 

Am incheiat cu un bis scurt, unde Steve Winwood a dus greul si Eric a rupt-o la fuga imediat dupa. Cam sec, as spune, dar auzisem ca e mai rece cu publicul pe inceput si final!

Un regal pina la urma, muzica buna, acorduri de boogie woogie, blues fireste. Chiar mi-a placut sa-mi pun retorica intrebare: bai frate, asta a jucat in Blues Brothers II?! Wow.....si da, arata mai bine tuns scurt si usor nebarbierit, ca sa citez din clasici in viata.

Parca totusi cam putin...sau am ajuns eu tirziu...in fine, nu mai conteaza, am fost la 30 de metri de artisti, am gustat si am plecat incantat. E tot ce conteaza!

Life's good when you've got the blues! The Mood for Blues!

Jos palaria!!

N-am avut palarie, dar daca purtam asa dracie pe capul meu stramb sambata trecuta, cu siguranta ca dadeam cu ea de pamant in timpul concertului de blues care avut loc in Big Mamou. Desi era o vreme numai buna de pierdut timpul la o terasa cu prietenii care iubesc berea rece mai mult decat femeia fierbinte, mi-am calcat pe suflet si m-am dus sa beau un uischean mic si sa ascult un regal de blues sustinut de Cyfer, Roxana Stroie, Calin Grigoriu, Tzetze, Sabin etc, care m-au facut (da'r-ar dracii-n capu' lor sa dea!) sa beau vreo patru uischeane mici si sa uit ca de la ora 23:00 incepea filmul ala tare cu Sidney Poitier la TV Neptun.

Mai jos sunt cateva fotografii ( facute de Dana Mitica in serile fierbinti din Big Mamou) care exemplifica ceea ce am vrut sa scriu cu mana stanga mai sus :)

Mai mult decat atat, ce sa va spun??

Aaaa, stiu ce: am gasit un super-filmuletz pe youtube cu cu Buddy Guy care trece prin Cream, Hendrix si Hooker ca prin branza si care mi-a adus aminte ca desi sunt un mare fan al bluesului din UK (Clapton, Cream, Rolling Stones etc, etc, etc) dar n-as da un Buddy, Muddy sau Howlin Wolf nici pe 10 de Peter Green sau Mick Fleetwood :)