„Cei ce ne-au dat nume” - PHOENIX din nou in Bucuresti, la Sala Palatului, pe 1 Decembrie

"Prietenul la nevoie se cunoaste" este o zicala care nu mai are nici o valoare in ziua de azi. Cam asta e parerea mea dupa intamplarea nefericita din dimineata zilei de 26 noiembrie 2009. Pai sa va spun despre ce este vorba: vorbisem cu un bun si vechi prieten, Bogdan Muntenita aka Padurici (brailean de-al meu) sa ma ajute cu Loganul lui sa car cativa saci cu cartofi din Piata Delfinului, ca era pret bun la tarabe si vorba aia..., iarna-i lunga, criza-i mare, carnea de porcina si bovina e scumpa... Convenisem ca la 8:45 a.m. sa fie la mine. Si stai si asteapta...si stai... S-a facut 9 fara 10, s-a facut 9, s-a facut 9 si 5, ia si suna-l pe Bogdan..., asta avea telefonul inchis... Eram plin de draci... In timp ce il asteptam si il injuram pe nemernic, trageam cu coada ochiului la emisiunea preferata a pisicii mele, "Neatza cu Razvan si Dani (Danutz, il stiti si voi... ala de-i regleaza avansul lui Raduleasca) de la Antena 1, si ce sa vezi fratioare...,ce sa vezi???!!! - Bogdan al meu era chiar la televizor impreuna cu formatia Phoenix si canta de zor melodia aia cu "Mai tatare, mai tatare...". Pai bine mai Bogdanele, sa-mi faci tu mie una din asta... 

Lasand gluma in urma, vreau sa va spun ca Bogdan Muntenita este cel mai nou membru al trupei Phoenix, si dupa umila mea parere chiar aduce un plus de valoare acestei emblematice formatii a rockului romanesc, prin vocea sa puternica dar deosebit de calda si profunda.

Deschizătoare de drumuri în muzica românească a celei de a doua jumătăţi a secolului XX, formaţia Phoenix ne-a încântat vreme de peste 45 de ani. Piesele lor au fost ascultate mai întâi pe discuri de vinil, apoi pe casete audio, pe CD-uri, iar tinerii se bucura astăzi de posibilitatea de a vizualiza filmări din concerte prin internet, pe reţelele sociale. Este muzica mai multor generaţii, iar publicul de toate vârstele este invitat să o asculte live într-o locaţie care a devenit simbol cultural al Bucureştiului, la o dată cu bogată semnificaţie istorică.



Formată din Nicu Covaci (chitară, voce), Ovidiu Lipan Ţăndărică (baterie), Bogdan Bradu (voce), Dzidek Marcinkiewicz (clape, voce), Volker Vaessen (bas), Ionuţ Contraş (percuţie) şi Cristi Gram (chitară), Phoenix ne propune în cadrul concertului din 1 decembrie o sinteză între muzica de pe primul lor LP („Cei ce ne-au dat nume”,1972, „Electrecord”) şi Rapsodia I în LA Major de Gerge Enescu.În plan interpretativ, sinteza dintre cele două opere va fi realizată de formaţia Phoenix, alături de artiştii cunoscuţi mai ales pentru interpretări în alte registre muzicale, precum Adrian Petrescu (oboi, sax, taragot), Nicolae Dumitru (pianist-concertist), Bogdan Munteniţă (voce), grupul vocal Acapella (condus de George Miron). Invitatul special al concertului este solistul Mony Bordeianu.
Concertul „Cei ce ne-au dat nume”, din 1 decembrie, Sala Palatului, va fi o sinteză între modern şi clasic, un adevărat spectacol de lumini si sunet, ce are la bază un concept vizual cu totul original.

Biletele pentru concertul din 1 decembrie, Sala Palatului, ora 19,30 sunt puse în vânzare la Sala Palatului, Diverta, prin Eventim în librăriile Cărtureşti, magazinele Germanos şi Vodafone, online pe www.bilete.ro, www.blt.ro, www.eventim.ro, www.ticketpoint.ro

Catalin Radulescu "Tzetze", o muzicuta amestecata cu multe uleiuri si panze

Am spus-o de foarte multe ori, si o spun si acum: bluesul fara muzicuta este ca bicicleta fara pedale... Iar acum, spun ca bluesul autohton fara muzicuta lui Tzetze este ca bicicleta fara sa... usurel fetelor..., ca tipul asta de bicicleta nu se mai fabrica de mult...!
Un prahovean cu mult har artistic, Catalin Radulescu s-a nascut in 1962 (un an foarte bun pentru Rieslingul de Murfatlar), in Ploiesti si, parerea mea, nu s-a nascut degeaba. Adica, daca il auzi cantand la muzicutza, sau ii vezi cateva panze, iti vine sa-i ceri prietenie pe Facebook :)

Stan Webb, un lenes cu 7 degete...

In 2003, cand Viena a gazduit prima editie a Festivalului International de Blues, mie imi ardeau talpile(tare de tot!!!) sau dau o fuga in frumosul oras austriac, chiar mai ceva mai rau decat pe Andries atunci cand a compus piesa aia cu "am furnici pe toata talpa...". Dar grosimea potmoneului pe care il purtam atunci cu lejeritate, la spate, in buzunurarul stang al vechilor mei Levi's, m-a impiedicat sa-mi satisfac o mare pofta. Ghinion! Si ar fi meritat, pentru ca un astfel de eveniment cultural de inalta tinuta artistica s-a desfasoarat (in acele vremuri de mult apuse ) doar la Viena si doar la o aruncatura de batz de Bucuresti :)... iar daca ma ajuta memoria... pot sa va spun ca am avut o perioada destul de mare in care puteam sa ajung acolo, adica intre 1 noiembrie-4 decembrie, datele intre care s-a cantat doar blues in orasul cu cel mai mare numar de violonisti pe metru patrat. Principalul motiv pentru care am vrut sa fac in 2003 o mica excursie la Viena, era STAN WEBB, un chitarist langa care as sta o noapte intreaga, in picoare, langa masa lui, pentru a-i turna bautura in pahar... Pe langa Webb, atunci au mai prestat - formatii si artisti austrieci consacrati (Erich Trauner & Mojo Blues Band, Hans Theesink, Dorretta Carter, Al Cook, Siggi Fassl), mari tatici ai bluesului din SUA (Doug Macleod, Larry Garner & Band, Chris Thomas King, Kim Wilson) si din Marea Britanie - Stan Webb. Si cica in ultima seara a festivalului a avut loc un concert de gospels. Eeeee, nu merita sa-ti vinzi locul de veci ca sa fii prezent la asemenea eveniment??!!

Despre Stan Webb nu trebuie sa spun decat doua cuvinte: CHICKEN SHACK. Si prietenii stiu de ce...

Blues Animation

Blues-ul ma unge la suflet, fie ca sunt vesel, fie ca sunt trist. Dar chiar si atunci cind sunt trist, blues-ul stie sa ma inveseleasca. Prin urmare, chiar daca sunt in postura de a scrie 10 albume de blues d-ala serios cu "i shot and miss my woman" "i drink wiskey for thirst" tot blues-ul ma face sa sar in sus de bucurie.

Epistola cu finalizare! Finalizare in youtube, unul dintre cele mai funny clipuri de blues pe care le-am vazut! Enjoy si dupa cum spunea un foarte bun muzicutist al acestei tari, Catalin Tzetze: Buna dimineatza,Soare...iti doresc tot binele din lume ! :)

Billie Holiday - Lady Day

I hate to see that evening sun go down
I hate to see that evening sun go down
'Cause, my baby, he's gone left this town

Feelin' tomorrow like I feel today
If I'm feelin' tomorrow like I feel today
I'll pack my truck and make my give-a-way

Cam asa canta prin anii 30' Billie Holiday a carei voce care, chiar dupa aproape 100 de ani te face sa fii vesel, trist, melancolic sau in orice alt mod vor acele inflexiuni inconfundabile care iti fac inima sa-ti bata mult mai repede.
Mare parte din melodiile cantate de Billie vorbesc de incomensurabile tristeti, de altfel cantareata este faimoasa datorita interpretarii emotionale a melodiilor. Billie Holiday (supranumita Lady Day) nu doar a interpretat cantece ci a si compus cateva din cele mai faimose din melodiile sale precum “Lady Sings the Blues" sau “ Fine and Mellow”, insa majoritatea au alti autori. Una dintre cele mai faimoase melodii cantate de Billie fiind Strange Fruit , un controversat cantec despre linsarea unei persoane de culoare.

Nu doar vocea unica a lui Billie fac melodiile ei recognoscibile intre alte cateva zeci interpretari, ci si modul in care cantareata utilizeaza tempoul, intensitatea dramatica pe care o imprima melodiilor si inimitabilul ritm al frazei muzicale. Chiar ea declara ca nu a cantat acelasi cantec la fel vreodata, de fiecare data interpretarea a fost alta.
Este recunoscuta influenta pe care Billie Holliday a avut-o asupra muzicii de jazz dar si a celei pop, in ciuda faptului ca interpreta a murit la 44 de ani, iar in ultimele inregistrari vocea ei isi pierduse din calitate datoriita consumului de heroina.

Billie Holiday s-a nascut pe data de 7 aprilie 1915, Philadelphia si a plecat sa cante undeva mai sus, pe 17 iulie 1959. Ea mai este cunoscută şi sub numele de Lady Day – şi împreună cu Sarah Vaughan şi Ella Fitzgerald – este una dintre cele mai bune cantăreţe de jazz din toate timpurile. Pe când avea 3 ani, părinţii ei divorţează – râmânând în grija mamei şi a rudelor. La începutul anilor 30 se mută la New York – şi se va prostitua alături de mama sa. Stabilită în cartierul Harlem – Holiday începe să cânte în diverse cluburi. În jurul anului 1932 a fost “descoperită” de către John Hammond la un club ce se numea – Monette’s. Primul cântec înregistrat apare un an mai târziu – în 1933 - "My Mother's Son-In-Law". În această perioadă are primele succese ca dansatoare. Pe 23 noiembrie cântă la teatrul Apollo – după care primeşte critici favorabile. Mai târziu va lucra cu alte legende ale jazz-ului - Lester Young, Count Basie, sau Artie Shaw – fiind una din interpretele de culoare ce colaborează cu muzicieni albi. Cu toate acestea – încă era nevoită să intre prin uşa din spate în faţa spectatorilor. În jurul anilor '40 devine dependentă de heroină – ea recunoscând că fumează marijuana încă de la 13 ani. Consumul de droguri i-a afectat şi vocea – şi au făcut ca înregistrările să nu mai fie aşa pline de viaţă – ca la început – ci mai pesimiste. Impactul ei asupra altor artişti nu poate sa nu fie luat în consideraţie. Chiar şi după ce a murit - Billie Holiday – a influenţat cântăreţe ca Janis Joplin sau Nina Simone. În anul 1972 – Diana Ross a interpretat-o în filmul Lady Sings the Blue – realizat după autobiografia ei. În 1987 cei de la U2 – lansează piesa “Angel of Harlem” – un tribut adus celei care a fost Billie Holliday. Viaţa ei personală era la fel de tumultoasă cum spunea şi în cântece. În 1947 – petrece 8 luni în spatele gratiilor – pentru că deţinea heroină. Cu toate că a fost foarte celebră şi a plecat în multe turnee prin Europa şi în toată lumea – după moarte, averea ei era de 750 de dolari. Pe 17 iulie 1959 – din cauza cirozei – se stinge din viaţă. Biilie Holliday avea doar 44 de ani.

Steven Tyler a parasit Aerosmith

Dupa 40 de ani , Steven Tyler, solistul celebrei trupe Aerosmith, a decis sa paraseasca formatia.

'Din cate stiu, Steven a parasit formatia, dar nici eu nu stiu foarte multe detalii”, a declarat chitaristul Joe Perry, care a precizat ca artistul nu mai vorbeste cu niciunul dintre fostii sai colegi.

Dupa incidentul din Dakota de Sud, in care solistul a cazut de pe scena si si-a fracturat umarul, relatiile dintre membrii Aerosmith s-au racit si in ultimele trei concerte pe care le-au sustinut, Tyler a stat departe de restul trupei si nimeni nu l-a vazut pe solist pana nu a urcat pe scena.

Chiar daca nu a confirmat oficial aceasta informatie, Tyler pare decis sa urmeze o cariera solo. “Nu stiu ce voi face, dar cu siguranat va fi un proiect ce va purta numele Steven Tyler”, a declarat solistul pentru Classic Rock.

De asemenea si Joe Perry a profitat de destramarea trupei si a inceput inregistrarile la un album solo. (sursa 9 AM News)

Video "Love me two times" unplugged (dus mult spre blues):

http://www.youtube.com/watch?v=nY63cPy9RYM

si Milk Cow Blues:

Parerea mea (umila) este ca Tyler reprezinta unul dintre cele mai mari nume ale rock&bluesului contemporan. Steven Victor Tallarico (născut la 26 martie 1948 în Yonkers, New York), mult mai bine cunoscut publicului larg sub numele său de scenă, Steven Tyler, este un foarte talentat muzician şi compozitor american. Tyler este cel mai bine cunoscut în calitatea sa de solist vocal şi textier al formaţiei americane de muzică rock Aerosmith din Boston, Massachusetts.

Tyler este cunoscut şi uşor de recunoscut atât pentru vocea sa guturală, dar extrem de versatilă muzical cât şi pentru abilitatea sa de a cânta la un mare număr de instrumente foarte diferite, incluzând muzicuţa, instrumentele cu clape, de percuţie şi de suflat. În anii 1970 şi 1980, Tyler a devenit faimos mai ales pentru utilizarea masivă de droguri şi de alcool, formând împreună cu colegul său de la Aerosmith, John Perry, un cuplu cunoscut sub numele infam de Toxic Twins. În anul 1986, Tyler a completat un program complet de dezintoxicare, menţinând după acea dată o atitudine de abstinenţă faţă de droguri şi alcool. În timpul performanţelor sale muzicale de scenă, pline de energie, Tyler foloseşte o garderobă de concert extravagant colorată la care se adaugă întotdeauna, ca semn distinctiv al său, şaluri lungi multicolore, care adesea stau atârnate de microfonul la care solistul cântă. Recent, Tyler a fost nominalizat ca unul dintre primii 100 de cântăreţi ai tuturor timpurilor. Tyler este, de asemenea nominalizat ca fiind al 3-lea pe o listă de 100 vocalişti de muzică rock-metal ai tuturor timpurilor.

Harry Tavitian - cel mai complex si mai talentat artist de gen autohton (parerea mea...)

Joi 12 noiembrie 2009, ora 18.30 la sediul ICR (Aleea Alexandru 38), va avea loc un concert de blues - "ROOTS", marca Harry Tavitian care ii va avea ca invitati pe Vali „SirBlues” Racila (chitari si voce), Marcian Petrescu (muzicuta, voce) si trupa „Legacy” (Ovidiu Turcu si Andrei Peretianu – chitara; Sabin Turcu – bas si Tani Turcu – tobe). Asa cum bluesul a stat la baza jazz-ului, Harry Tavitian, la randul sau, si-a inceput cariera cu blues in 1970. Tavitian a continuat sa cante blues arhaic - aparent in totala contradictie cu jazzul de avangarda pe care l-a promovat constant. A initiat de-alungul anilor formatii de la rhythm & blues (1971) pana la blues electric – „Blues Community” (incepand cu 1985). Dupa ’90 a urmat o perioada in care a cantat din ce in ce mai putin blues, datorita invaziei bluesului comercial. Crede ca acum e timpul sa ne intoarcem la blues - muzica a libertatii interioare - ca leac al crizei umane datorata depersonalizarii sub presiunea societatii de consum.

Concertul face parte din seria „Teach me tonight” cu Harry Tavitian la Institutul Cultural Roman. El isi propune sa ne poarte inapoi la radacinile jazzului: blues si spirituals. Muzica va surprinde câteva momente din istoria bluesului – de la worksongs, bluesul traditional pana la bluesul electric si va fi insotita de explicatii. Nu didactic, ci spontan si firesc asa cum este insusi bluesul.

Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile. E bine sa ajungeti mai devreme - chiar in jur de ora 18!
Aleea Alexandru e pe dreapta, cum mergi pe bulevardul Aviatorilor de la Piata Victoriei spre Statuia Aviatorilor. Are doua intrari. Nu faceti la dreapta pe prima intrare cum veniti dinspre Piata Victoriei, ci pe a doua intrare, aproape de Statuia Aviatorilor (altfel, e ocol mare - aleea e in semicerc).

Video: http://vids.myspace.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&videoid=37780512

KING OF THE BLUES GUITAR

Incepand cu luna noiembrie clubul "City Blues" situat in strada Gabroveni, nr. 24, va fi gazda unui eveniment inedit din peisajul blues-ului autohton, ce consta in desfasurarea unui concurs de chitara adresat tinerei generatii de muzicieni dezavantajati de "jungla" show-biz-ului din Romania, peste care se suprapune si perioada de criza nefasta in toate domeniile. Concursul va incepe la ora 21.30 in zilele de vineri si sambata in perioada
1 noiembrie-1 decembrie.
Fiecare chitarist participant la concurs va prezenta 3 din cele 24 de piese propuse pentru concurs. Aceste piese sunt negative din aria "standard" de blues, fara linie solistica vocala sau instrumentala, astfel incat sa poata fi un suport pentru improvizatii. CD-ul cu materialul compus din cele 24 de negative se poate gasi la clubul City Blues in fiecare zi de joi, vineri si sambata intre orele 18-24. Pe scena se vor pune la dispozitie un amplificator de chitara si o chitara electrica sau acustica dupa preferinta. Concurentii pot opta si pentru echipamentul personal.

Deasemeni sunt rugati sa vina la ora 19.00 pentru probe de sunet. Prestatia lor va fi evaluata de un juriu format din 3 chitaristi, cu o bogata experienta profesionala. Punctajul va fi de la 1 la 10 si se va acorda individual dupa urmatoarele criterii:

1- Performanta artistica 2- Originalitate 3- Tehnica 4- Stil 5- Prezenta scenica

Primii 3 finalisti vor primi premii oferite de sponsorii evenimentului PROGUITAR - GUITARSHOP ce constau in:

Premiul 1- Chitara electrica Fender Standard Stratocaster 2009

Premiul 2- Amplificator Fender Frontman 25R -25 W

Premiul 3- Digitech Screamin' Blues Overdrive/Distortion Pedal

Fiecare seara se va incheia cu recitalul trupei "City Blues Band" ( Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Mugurel Diaconescu) care totodata va fi si gazda pentru concurenti, cat si pentru alti invitati speciali ce se vor alatura la jam session-ul de final. Succes!


* Taxa participare 30 RON
Detalii concurs & contact - tel: 0722476477 e-mail: office@cityblues.ro

Cyfer - Primul album in noiembrie 2009

Cyfer, un adevarat entertainer pe care l-am ascultat in repetate rinduri si la concertele caruia as ramane de luni pina duminica 24/24.  O voce puternica, un instrumentist de exceptie in mana caruia chitara graieste cu adevarat pe limba blues-ului, un talentat utilizator de slider si cu siguranta un super prof' de chitara, pentru doritori.  

Asa il descriu sincer si fara spaga la plic pe cel care isi lanseaza in aceasta luna primul album intitulat "Color". De pe album piesa mea de suflet, sincer, este Take Me, pe care am mai avut ocazia sa o ascult live si care ma incanta. Urmariti asadar peste tot albumul acestui artist si veniti incepand cu 10 Noiembrie la un nou format de show in Big Mamou intitulat Open Blues Rock Jam.

String A Song - Album Berti Barbera si Nicu Patoi

Cine nu a auzit de Platonic Band? Cine nu a auzit de Berti Barbera si cine nu a auzit de Nicu Patoi? Pe cei doi i-am putut admira asta vara la Festivalul de la Garana, prilej cu care ne-au si onorat cu cate un interviu la vremea respectiva.

Improvizatia si spontaneitatea muzicala a lui Berti Barbera alaturi de magia coardelor de chitara atinse de unul dintre cei mai buni chitaristi din Romania la momentul actual, Nicu Patoi pot fi ingredientul de baza al unei seri reusite. 

Ca atare, va invitam Duminica, 08 Noiembrie 2009, ora 21:00 la concert Barbera-Patoi si promovarea albumului String A Song alaturi de un strop de single malt invechit, in cadrul unui nou club menit sa reuneasca iubitorii "muzicii muzicale", in Club Mojo (fostul Backstage) pe str Gabroveni nr 14 (centrul vechi al Bucurestiului, pe linga Lipscani).

Se canta bine! Foarte Bine!