In 2003, cand Viena a gazduit prima editie a Festivalului International de Blues, mie imi ardeau talpile(tare de tot!!!) sau dau o fuga in frumosul oras austriac, chiar mai ceva mai rau decat pe Andries atunci cand a compus piesa aia cu "am furnici pe toata talpa...". Dar grosimea potmoneului pe care il purtam atunci cu lejeritate, la spate, in buzunurarul stang al vechilor mei Levi's, m-a impiedicat sa-mi satisfac o mare pofta. Ghinion! Si ar fi meritat, pentru ca un astfel de eveniment cultural de inalta tinuta artistica s-a desfasoarat (in acele vremuri de mult apuse ) doar la Viena si doar la o aruncatura de batz de Bucuresti :)... iar daca ma ajuta memoria... pot sa va spun ca am avut o perioada destul de mare in care puteam sa ajung acolo, adica intre 1 noiembrie-4 decembrie, datele intre care s-a cantat doar blues in orasul cu cel mai mare numar de violonisti pe metru patrat. Principalul motiv pentru care am vrut sa fac in 2003 o mica excursie la Viena, era STAN WEBB, un chitarist langa care as sta o noapte intreaga, in picoare, langa masa lui, pentru a-i turna bautura in pahar... Pe langa Webb, atunci au mai prestat - formatii si artisti austrieci consacrati (Erich Trauner & Mojo Blues Band, Hans Theesink, Dorretta Carter, Al Cook, Siggi Fassl), mari tatici ai bluesului din SUA (Doug Macleod, Larry Garner & Band, Chris Thomas King, Kim Wilson) si din Marea Britanie - Stan Webb. Si cica in ultima seara a festivalului a avut loc un concert de gospels. Eeeee, nu merita sa-ti vinzi locul de veci ca sa fii prezent la asemenea eveniment??!!
marți, 24 noiembrie 2009
Stan Webb, un lenes cu 7 degete...
In 2003, cand Viena a gazduit prima editie a Festivalului International de Blues, mie imi ardeau talpile(tare de tot!!!) sau dau o fuga in frumosul oras austriac, chiar mai ceva mai rau decat pe Andries atunci cand a compus piesa aia cu "am furnici pe toata talpa...". Dar grosimea potmoneului pe care il purtam atunci cu lejeritate, la spate, in buzunurarul stang al vechilor mei Levi's, m-a impiedicat sa-mi satisfac o mare pofta. Ghinion! Si ar fi meritat, pentru ca un astfel de eveniment cultural de inalta tinuta artistica s-a desfasoarat (in acele vremuri de mult apuse ) doar la Viena si doar la o aruncatura de batz de Bucuresti :)... iar daca ma ajuta memoria... pot sa va spun ca am avut o perioada destul de mare in care puteam sa ajung acolo, adica intre 1 noiembrie-4 decembrie, datele intre care s-a cantat doar blues in orasul cu cel mai mare numar de violonisti pe metru patrat. Principalul motiv pentru care am vrut sa fac in 2003 o mica excursie la Viena, era STAN WEBB, un chitarist langa care as sta o noapte intreaga, in picoare, langa masa lui, pentru a-i turna bautura in pahar... Pe langa Webb, atunci au mai prestat - formatii si artisti austrieci consacrati (Erich Trauner & Mojo Blues Band, Hans Theesink, Dorretta Carter, Al Cook, Siggi Fassl), mari tatici ai bluesului din SUA (Doug Macleod, Larry Garner & Band, Chris Thomas King, Kim Wilson) si din Marea Britanie - Stan Webb. Si cica in ultima seara a festivalului a avut loc un concert de gospels. Eeeee, nu merita sa-ti vinzi locul de veci ca sa fii prezent la asemenea eveniment??!!
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu