“Bluesul e radacina, restul sunt fructele”!!!

As putea spune (intr-un mod anacronic, iar nu peiorativ, bineinteles) ca legenda incepe cu Willie Dixon. Este adevarat, poate ca bluesul ar fi ramas un fel de doina de jale, o curiozitate pentru culegatorii de folclor, daca nu s-ar fi înregistrat câteva discuri, prin anii 1920-30. Si datorita acestor inregistrari, au reusit sa afle si americanii de Robert Johnson, Tommy Johnson, Gesshie Wiley sau de Bessie Smith. Din pacate, aceasta forma de muzica pura a avut un drum greu, intortocheat si oarecum neasteptat spre celebritate – a fost nevoie ca melodiile sa fie preluate peste ocean, incepand cu mijlocul anilor ’50, de o seama de interpreti britanici: John Mayall, Eric Clapton, Peter Green, Jeff Beck sau Alvin Lee. Bluesul a fost apoi si în inima unor formatii britanice cu milioane de fani si pe care le cunoasteti mai degraba ca formatii rock- Rolling Stones (“Little Red Rooster”), Led Zeppelin (“You Shook Me”) sau Cream (“Spoonful”). Ei bine, aceasta reteta de succes a fost scrisa (dupa umila mea parere) de “taticul” Willie Dixon, unul dintre cei mai prolifici compozitori de blues.

Parerea mea este ca Dixon a jucat cel mai important rol important pe scena bluesului. A compus unele dintre cele mai cunoscute piese din perioadă, piese care au fost ulterior preluate de cei mai mari cantereti/trupe de blues, rock si chiar jazz: „Hoochie Coochie Man”, „I Just Want to Make Love To You”, „Wang Dang Doodle” sau „Back Door Man”, sunt numai cateva dintre melodiile compuse de acest geniu al bluesului. Mai jos avem “Weak Brain Narrow Mind”, o piesa absolut superba care ne demonstreaza ca Dixon nu a fost numai un excelent muzician dar si un clarvazator care a stiut ca muzica sa va fi reprezentativa pentru urmatoarele decenii.

In 1964, Rod Stewart a înregistrat o nouă versiune a piesei lui Willie Dixon, “Good Morning Little School Girl”. “Whole Lotta Love” a celor de la Led Zeppelin este copiata dupa “You Need Love” a lui WIllie Dixon si “Bring It On Home” este tot a lui WIllie Dixon (se pare ca urmasii lui Willie Dixon au castigat ceva bani in urma proceselor de drepturi de autor intentate celor de la Led Zeppelin). Si exemplele pot continua la nesfarsit…

Bluesul lui Dixon a inspirat si actori sau regizori celebri: Martin Scorsese, Wim Wenders sau Clint Eastwood. I-a inspirat pe George Gershwin si Miles Davis, caci bluesul este începutul jazzului si al rockului. Dupa cum spunea batrânul Willie Dixon, “bluesul e radacina, restul sunt fructele.”

Share

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>