Single malt – suflet de bluesman

Alaturi de blues si whisky-ul este cu siguranta un instrument de baza pentru fermecat audienta prin cluburi. Pentru altii, aceasta licoare reprezinta acea placere retrasa, pentru clipele de trabuc in care singuratatea, o carte buna si o sticla de single malt de peste 10 ani sunt cele mai de pret lucruri din lume. Sincer, si mie ca si multora dintre voi, imi este foarte greu sa ascult un blues de calitate fara sa am in pahar un strop de single malt, care este blazonul oricarui fabricant de whisky. Iar daca Traian v-a vorbit intr-un post anterior despre placerea adusa de un trabuc bun, am sa ma alatur si eu ideii si am sa public cateva posturi despre un whisky bun. Si, ca sa respectam in mod academic traditia, este necesar sa mentionez ca whisky-ul este acea bautura produsa in Scotia. Restul sunt whiskey, bourbon sau licori cu aroma de whisky. Istoria acestei bauturi incepe si se termina cu scotch-ul.Single malt whisky este bautura produsa de o singura distilerie, dintr-un singur tip de malt, din productia aceluiasi an. Chiar daca orice distilerie din lume poate produce o asemenea bautura, se considera in mod traditional ca single malt-urile emblematice sunt cele scotiene, unde exista legi mai stricte decat in alte parti in ceea ce priveste procesul de fabricatie si imbatranire a whisky-ului.



Cand se amesteca ani diferiti sau whisky-uri produse de mai multe distilerii, avem de-a face cu blend, pure malt (denumire intentionat confuza) sau vatted malt.Malt inseamna orzul tinut doua-trei zile in apa, cat sa incolteasca si sa-si transforme amidonul in zaharuri fermentabile. Foarte rar se poate utiliza secara in loc de orz. Orzul incoltit este mutat inca 3-5 zile pe podeaua distileriei” (asa-numita “the floor”), o componenta a procesului care are un rol fundamental in fabricatie. Podeaua, usor perforata, sta deasupra unui pat de turba care arde mocnit si care are doua roluri: sa ajute germinatia si sa dea mirosul specific de turba (nu de plosnita) cerealelor.In functie de dimensiunile gaurilor din podea, maltul absoarbe o cantitate mai mare sau mai mica de fenoli eliberati de turba. Acestia pot sa dea un gust foarte puternic de fum, cand gaurile sunt mai mari, iar concentratia de fenoli ajunge la 40-50 ppm (parti per milion) si atunci se discuta despre single malt-uri aproape brutale – Laphroaig si Lagavulin sunt printre cele mai dure, sau, dimpotriva, cand gaurile sunt mai mici, whisky-ul mentine doar o aroma foarte subtila de fum, iar fenolii reprezinta doar 2-5 parti din volum (Glenfiddich, Balvenie).

Valea Spey.
Regiunile producatoare de single malt din Scotia se impart asa cum in restul lumii se impart regiunile viticole. Terroir-ul, suma conditiilor legate de apa, sol, clima, vanturi etc., este specific pentru fiecare dintre zonele producatoare, iar expertii spun ca, desi este foarte greu de distins intre un producator traditional si altul, daca stau in aceeasi zona, este mult mai usor de distins intre regiunile producatoare: valea raului Spey, Highlands, Islay, Lowland si Campbeltown.Dintre toate acestea, Speyside, valea raului Spey, este recunoscuta si tinuta la inima” de catre scotieni, ca fiind adevaratul leagan al scotch-ului si single malt-ului. Zeci de distilerii s-au adunat aici pentru a profita de calitatea inegalabila a apei din Spey, factor decisiv in gustul final al scotch-ului. Aici isi au originile single malt-urile care au cucerit lumea: The Glenlivet, Glenfiddich, Cardhu, Balvenie, Macallan, Glendronach, Glen Moray, Glen Grant. Daca va intrebati ce e cu atata “Glen”: nu e vorba de numele unui clan, ci inseamna, simplu, “din vale”. Pentru scotieni, “din vale” inseamna rareori altceva decat Spey. Un alt vechi cuvant galic intalnit in diverse nume de whisky este “dhu” sau “cardhu”, care inseamna negru si desemneaza whisky-urile cu un continut mare de fenoli de turba. Cu cat single malt-urile sunt mai rare, cu atat sunt mai scumpe (200 cl de Balvenie costa cam cat doua sticle de un litru de Ballantines). Mai mult, ele separa comunitatile, mai ales in ceea ce priveste barbatii amatori de baruri.


Fiecare bar are whisky-ul lui, care este, evident, “cel mai bun dintre cate exista”, iar orice sat are minimum doua pub-uri. Sa intri intr-unul dintre acestea inseamna sa faci o alegere si, chiar ca turist de cateva zile, sa ti se refuze accesul in pub-ul concurent.HighlandsWhisky-ul se produce in Scotia de cateva sute bune de ani, primele marturii scrise datand de pe la inceputul anilor 1400. Taxele zdrobitoare impuse dupa 1600 au facut ca aceasta bautura sa devina, timp de doua secole, marfa de contrabanda. Abia dupa 1817 au venit legile care le-au permis producatorilor sa intre in legalitate si sa aiba garantat un profit minim. Este motivul pentru care cateva nume mari ale whisky-ului provin din Highlands, regiunea deluroasa a Scotiei, unde pagodele distileriilor puteau fi mai bine ascunse. In aceasta a doua zona ca importanta in producerea de single malt-uri s-au nascut Dalmore, Glenmorangie, Glenturret, Loch Dhu, Loch Morar, Oban Single Malt, Glen Deveron sau Dalwhinnie. Glenturret este fara indoiala “varful” zonei, cu al sau “Famous Grouse” (Celebra Potarniche) si aproape trei secole la dispozitie pentru consacrare. Asezata pe malul raului Turret, distileria a inceput productia prin 1717, cand au aparut primele semne de contrabanda de alcool in zona. Oficial, distileria a fost inscrisa in acte abia in 1775 si s-a declarat de la inceput ca distilerie exclusiva pentru single malt-uri fabricate dupa metode traditionale. Avantajul castigat prin vechime s-a dovedit pe deplin in timpul marii depresiuni economice de la inceputul secolului XIX, cand Glenturret a fost singura distilerie care nu a dat faliment din tot Highlands-ul. Revigorata si dezvoltata de Thomas Stewart in 1870, Glenturret traieste bine inca jumatate de secol, pana cand SUA impun prohibitia, in 1920. Scaderea dramatica a vanzarilor face ca distileria sa fie inchisa in 1921, devenind tinta a pradatorilor (se intampla si la ei!). In 1957, James Fairlie incepe revigorarea distileriei si reuseste sa puna pe piata o prima transa in 1960 (conform legilor britanice, niciun whisky nu poate fi vandut fara sa fie imbatranit minimum trei ani). Compania devine atat de atractiva, incat este achizitionata in 1981 de Cointreau et Cie doar pentru a fi ajutata sa treaca peste o criza financiara. Dupa stabilizare, Glenturret se intoarce in sanul distileriilor traditionale in proprietate scotiana, devenind parte din Highlands Distilleries. Daca blend-ul acestei companii (creat in perioada de criza financiara pentru a spori vanzarile) este unanim apreciat de toti bautorii de whisky, single malt-ul Glenturret este o delicatesa rezervata cunoscatorilor, fiind pana la aceasta ora produs in cantitati infime, cu o imbatranire mai lunga decat traditionalele doua decenii. Glenturret single malt nu poate fi gustat decat “la fata locului”, de unde nu pot fi cumparate decat cantitati mici, si acelea doar pentru uz personal, nu pentru comercializare.


Share

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>