Johnny Winter: Live Through the ’70s (2008)

De mai mult de 40 de ani, inconfundabilul chitarist de blues-rock Johnny Winter si-a ridicat fanii pana la extaz (chiar si mai sus…) cu stilul sau legendar de a interpreta si explora bluesul traditional si rockul de calitate. Texanul albinos si-a construit stilul de bluesman veritabil tragand la greu cu slide-ul pe corzile chitarii in speluncile infecte apartinand lantului Lone Stars si inregistrand piese de blues veritabil in diferite case de discuri mai mult sau mai putin obscure. Acest lucru s-a intamplat pana pe la mijlocul anilor’60, cand Johnny s-a decis sa se mute la New York. Datorita unui articol plin de entuziasm la adresa chitaristului alb din renumita revista Rolling Stones, Winter a semnat un contract important cu o casa mare de discuri, urmata imediat de sase albume de studio si doua albume live care i-au tinut de cald (si de foame) timp de opt ani. Bineinteles ca Johnny Winter si-a savurat succesul comercial de care s-a bucurat in perioada anilor ’70, o perioada mai mult decat fructuoasa pentru acest artist care a fost redata cu acuratete in filmul documentar “Live Through the ’70s “. Live Through the ’70s este un excelent film de colectie care surprinde 14 reprezentatii de mare clasa a artistului din perioada mai sus mentionata. Majoritatea cantecelor (… hai sa spunem jumatate dintre ele…) datand din 1970 au reprezentat efectiv succesul de scena si de studio al celui mai renumit chitarist texan in viata si pun pe tapet sufletul si maiestria unui chitarist genial. Va recomand cu cea mai mare caldura acest documentar, eu caracterizadu-l ca pe un film simbolic pentru cea mai prolifica perioada a chitaristilor de blues si rock si ca un exemplu de cariera impresionanta a unui om care a incercat (si a reusit!!!) sa asimileze arta bluesului pana la identificare cu aceasta.

Johnny s-a nascut in Beaumont, Mississippi pe 23 februarie 1944. Tatal lui se tragea din Leland, Mississippi. Absolvind cursurile Virginia Miliary Institute si ca ofiter in armata perinda tara-n lung si lat, cu treburi oficiale. Intamplarea a facut ca atunci cand era prin Texas, Beaumont, sa intalneasca o domnisoara cu niste ochi albastri superbi, care avea sa devina viitoarea doamna Winter.Si-au inceput mariajul la Leland, dar datoriile militare ale sotului o determina pe doamna Winter sa se intoarca acasa, la Beaumont, unde, in binecuvantata zi de miercuri , da nastere unui baiat, John Dawson Winter III. Mama sa, fiind o persoana cu frica de Dumnezeu, il ia pe micutul Johnny la biserica in fiecare saptamana. Observand ca acesta ciuleste urechile de ficare data cand incepe sa cante corul bisericii, decide sa-i cumpere un instrument muzical – un clarinet!Bunicul lui Johnny era un mare mahar in industria bumbacului in Leland, daor ca odata cu trecerea sa in nefiinta, tatal lui Johnny nu a reusit sa fata fata volumui mare munca, care o presupunea afacerea, asa ca se muta definitiv in Beaumont. Oricum, vor vizita in fiecare vara Leland.Johnny Winter isi va aduce aminte, ani mai tarziu, ca el a avut senzatia pana pe la 11 – 12 ani se tragea, de fapt, din Mississippi.La 3 ani dupa nasterea micutului Johnny, va urma fratele sau mai mic – Edgar Winter. Dupa clarinet, Johnny se apuca de ukulele, apoi, ceva mai tarziu, de chitara. Incepe sa cante in duo cu fratele sau melodii in stilul vremii, ce prindeau la public, gen Everly Brothers. Cu ocazia asta, incep sa-si formeze un grup, restrans la inceput, dar cu siguranta in crestere, de fani. La sfarsitul anilor ’50, Johnny Winter, impreuna cu fratele sau Edgar, dau nastere la ceea ce s-a numit Johnny and The Jammers (1959-1960) sau Johnny Winter’s Orchestra. Lanseaza melodiile School Day Blues si You know I love You, care le confera, fara indoiala, o notorietate de neasteptat.

Postul fiind deja foarte lung, pun punct aici, dar nu inainte de a va spune ca cel care este considerat a fi cel mai mare chitarist din Texas de slide guitar, Jonny Winter, se afla la onorabila varsta de 65 de ani, cu o cariera impresionanta alaturi de fratele sau mai mic Edgar Winter. Ambii avand boala numita albinism (albino in engleza) si anume lipsa pigmentului in piele si in par, cei doi au devenit legende ale blues-ului odata cu formarea a “Edgar Winter group” impreuna cu Rick Derringer. In plan solo, Johnny Winter are un stil inconfundabil de slide-guitar, vizibil pe melodii ca “Mean town blues”, “Stranger”, “Mad dog” sau celebra “Highway 61”.

Mai jos puteti asculta Mean Town Blues, un blues exploziv.

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>