Vali Racila – Sir Blues

Acum circa doua luni, intr-o zi de vineri, un foarte bun prieten mi-a spus ca trebuie sa mergem sa-l ascultam pe Vali Racila in Big Mamou, locul unde se intampla miracole in ale muzicii live, de putini stiute. Avand in vedere ca atunci ploua rau de tot i-am spus ca n-as merge nici pentru Elvis daramite pentru Vali Racila, despre care nu auzisem nimic. Cu toate astea am mers.

Cele cateva persoane adunate pentru eveniment asteptau inceperea lui. Am vazut pe scena un domn mai in varsta, cu parul lung, cu barba lunga, inconjurat de 4 sau 5 chitare printre care si un Dobro, care se pregatea sa inceapa. Si a inceput. De la ora 22:00 pina la ora 01:30 cred, omul acesta m-a facut sa visez cu ochii deschisi. O voce calda, care duce mai mult spre blues-folkul american, piese in prima auditie si pe care am inteles ca doar el le cinta prin tara noastra, mai ritmate, mai lente dar cantate cu sufletul si din pasiune, nicidecum dintr-o avida dorinta de imbogatire printr-un nou concert de Craciun pentru doamne. Absolut intamplator i s-au alaturat Eugen Caminschi la chitara, Raul Kusak la pian si din public, Catalin Curca la muzicuta. A fost un show pe cinste, din suflet pentru suflet.

Vali Racila, supranumit Sir Blues, este o prezenta rara pe scenele din Bucuresti si asta pentru ca prefera sa se dedice ingrijirii persoanelor cu nevoi speciale. Totodata, muzica lui Vali Racila se adreseaza unui public de cunoscatori, el fiind singurul din tara care interpreteaza melodii blues originale, preluate de pe plantatiile de bumbac. Abia de curind, muzicienii de la noi au recunoscut faptul ca muzica lui Racila reprezinta ceva, acesta fiind de fapt un colectionar de blues vechi.

Chiar daca in prezent preocuparile sale sunt orientate mai mult catre domeniul socio-psihologiei, chiar daca a fost si actor la teatrul “Mihai Eminescu” din Botosani timp de 22 de ani, Vali Racila trebuie sa fie ascultat, indiferent de locul unde canta, de starea vremii, daca avem sa nu bani de bilet (ne strecuram pe geam, ne trecem pe caiet),pentru ca sincer, acest bluesman este un paleativ pentru suflet. Pacat ca avem astfel de solisti in tara dar nimeni nu ii promoveaza cum trebuie. Astfel ne vedem nevoiti sa ii ascultam prin baruri cunoscute de putini, in timp ce multe nulitati ocupa salile mari de spectacole ale tarii, ecranul televizorului si undele hetziene ale radioului.

Am plecat de la concert ajungand la concluzia ca intr-adevar, pentru Elvis nu as fi mers, dar pentru Vali Racila as merge oricand, indiferent de vreme.

Share

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>