Garana 2009 la inceput!

3,2,1…..putem incepe! Cam asa a inceput Festivalul de Jazz Garana 2009. Am ajuns devreme, pe la ora 18:00, am luat bratara de acces pentru toate cele trei zile (120 ron – cea mai fiabila combinatie) si am patruns in perimetru. Paza asigurata de Politie, Jandarmerie si o firma de paza asa ca la capitolul securitate pot spune ca totul este ok. In interior numai lume buna, bucate alese de jur imprejur, artisti romani cunoscuti care venisera doar pentru festival , voie buna, dorinta de a asculta ceva de calitate. Dupa mai multe pregatiri scenice si o gluma proasta in dulcele stil clasic al vesnicului prezentator Florian Lungu s-a dat si startul.
Ne-am luat locul pe un trunchi de copac, ne-am ospatat cum se cuvine, pregatindu-ne pentru o noapte lunga. In deschidere o formatie din Polonia, Andrzej Jagodzinski Trio care ne-a oferit prilejul de a asculta un Chopin minunat imbinat cu jazz. De fapt ei chiar considera ca Chopin ar fi primul pianist de jazz. Curajoasa afirmatie dar judecand dupa materialul iesit din mainile lor (un pianist, un baterist si un contrabassist), o afirmatie pertinenta. Excelenti, combinatia dintre muzica clasica si jazz fiind una de un mare rafinament.
Avand in vedere ca fiecare band canta cu propriile instrumente, am luat o pauza de vreo 30 minute pentru schimbarea instrumentelor, acorduri si pregatiri dupa care ne-am delectat cu o surpriza foarte placuta din Timisoara: Jazz de Necaz. O formatie de tineri absolventi ai Conservatorului, care au interpretat in mare parte piese compuse de ei dar si piese clasice de jazz. Super saxofonist (Lucian Nagy), super baterist (Tavi Scurtu) iar piesele compuse in majoritate de un super pianist (Sebastian Spanache) care a tras cu ochiul si pe la taticii jazz-ului din New York. Un recital de mare exceptie si o formatie despre care vom mai auzi cu siguranta.
Micile probleme tehnice avute de organizatori cu electricitatea au fost depasite intr-un timp cam lung, cca o ora si jumatate, dupa care au inceput fara a fi perfect echipati pentru concert din cauza problemelor amintite niste norvegieni numiti Nik Bartsch Ronin, cu adevarat profesionisti. Au inceput la insistentele publicului care aplauda stimulativ, cu o baterie si o chitara, imbinant mai apoi inca o chitara bass. Primele piese au fost niste improvizatii deosebite care au atras aplauzele publicului incantat. Efectul: save the best for last a functionat. Incetisor si-a luat locul si liderul trupei, pianistul Nik Baertsch si uite asa ne-am bucurat de calitate pina in jurul orei 1:00.
Temperatura a fost optima pina in jurul orei 11:30 cind o geaca groasa facea minuni. Se puteau vedea palcuri de privitori si pe dealul cu cimitir din stanga scenei. Foarte multe manifestari extra-festival prin incinta: stand ecologic, trupa de pantomima in verde (tot pe linie ecologica), promovarea unui artist plastic prin expunerea picturilor sale, organizarea unei tombole si oferirea unei cafele la ibric sau a unui ceai (facut de Iulia Fratila care ne-a oferit cu amabilitate si un interviu pe care il vom posta intr-un articol viitor).
Impresia lasata de aceasta prima seara de festival a fost per ansamblu una deosebit de buna, incadrarea naturala a eventului in Poiana Lupului fiind una de basm, toti oamenii s-au dovedit a fi de o buna calitate, nimic extravagant, nici urma de persoane care sa nu aiba nimic cu jazzul, muzica foarte buna, sonorizarea buna, vizibilitatea buna din toate unghiurile. Ca si experienta, consider ca merita cel putin odata incercat acest festival. Revenim cu detalii despre ziua a 2-a.
Share

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>