Ce mai face Cyfer?

Mai jos puteti sa urmariti un interviu amplu despre cariera lui Cyfer, proiecte trecute, viitoare, secrete ale instrumentelor cu coarde, albumul Color, concerte si lista poate continua dar ar incepe sa arate a meta tag list.

Asadar, Cyfer Interviu Reghin TV!

Asteptam cu nerabdare sezonul de toamna din Big Mamou, clubul bucurestean unde timpul sta in loc!

Bela Kamocsa

L-am vazut pentru prima data la Festivalul de Jazz Garana 2009 si pot spune ca a reprezentat, pentru mine, personalitatea festivalului. Cu un farmec aparte, Bela Kamocsa stia sa tina publicul aproape si stia cum sa transforme pe oricine il asculta intr-un fan infocat al muzicii blues-jazz, fie si pentru cateva minute.

Cateva minute care reprezentau prezentul acelei persoane vrajite de sufletul minunatului Bela Kamocsa pe care il puteti asculta mai jos:

Nascut pe 24 decembrie 1944, Bela Kamocsa a fost un instrumentist (chitară bas, chitară electrică) şi cântăreţ român de etnie maghiară, interpret de muzică rock, blues şi jazz. Este cel mai bine cunoscut ca membru fondator (1962) al formaţiei româneşti Phoenix, unde a fost prezent până în anul 1971. În 1982 întemeiază Bega Blues Band, una dintre primele formaţii româneşti dedicate muzicii blues, alături de care îşi petrece restul carierei.

Bela Kamocsa era organizatorul Galei Blues Jazz, care, în luna noiembrie 2009 a ajuns la ediţia a 19-a. A fost unul din ultimele cântări ale chitaristului. “A fost unul din cele mai bune cântări. Deşi era bolnav, a ţinut să urce pe scenă. El a fost viteaz. Era un tip discret şi nu făcea caz din greutăţile cu care se confrunta”, a declarat Johnny Bota, cel cu care a cântat timp de 27 de ani în Bega Blues Band.

Fondează in 1962 alături de Moni Bordeianu, Nicu Covaci ,Claudiu Rotaru şi Pilu Ştefanovici, celebra formaţie rock “Phoenix” cu care cântă până în anul 1971. Editează piesele: “Vremuri”, “Totuşi ca voi sunt”.

Alaturi de “Phoenix", obtine in 1970 Premiul 1 la Festivalul Arhitecturii din Bucureşti cu spectacolul rock de concepţie proprie “Omul are 36 ore”.

Intre anii 1972-1976 incepe să cânte jazz împreună cu Paul Weiner si Puba Hromadka, în cadrul trupei “Gramophon ”, până la plecarea celor doi companioni în Germania.

In 1978 reformează “Gramophon”, cu Doru Apreotesei la clape, Mihai Farkas la tobe, Liviu Butoi la saxofon, el însusi cântând la chitarã bass.

In 1982 începe să cânte alături de Johnny Bota, împreunã cu care va fonda celebra formatie “Bega Blues Band”.

In 1990 şi 1991 participă la cel mai mare festival de jazz din estul Europei, de la Debrecen, cântând pe aceeasi scena cu Elvin Jones, Charlie Mariano, N.H.O.Pedersen, Charles Lloyd, Larry Corryell.

In 1990 infiinţeaza Gala Blues Jazz Internaţional din Timişoara, cel mai mare şi longeviv festival al oraşului. Este membru fondator al festivalului de Jazz de la Gărâna.

In 1992 participă, împreună cu Bega Blues Band, la Festivalul de la Privas (Franţa), unde obţine Premiul de Popularitate.

In 2002 cântă cu “Phoenix” la Festivalul de la Mamaia, apoi în două concerte extraordinare de la Opera Româna din Bucureşti şi la Sala Polivalentă, marcând astfel 40 de ani de la înfiintarea acestui grup. Lor li s-au alăturat artişti precum Gheorghe Zamfir sau Manny Neumann.

Pe 8 martie 2003 evoluează într-un concert extraordinar numit “De la Gershwin la Sting”, pe scena Operei Române din Timisoara, în compania Bega Blues Band şi a orchestrei simfonice a Filarmonicii “Banatul”, dirijată de Cristian Oroşanu, aniversand astfel infiintarea trupei Bega Blues Band.

In 2003 organizează in calitate de director artistic cea de-a doua editie a festivalului de blues de la Jimbolia- Jimbo Blues, cu participare internationala.

2004 il gaseste împreună cu Bega Blues Band şi István Gyárfás, Mirela Zafiri şi Mircea Bunea, acompaniat de Big Bandul Radio din Bucureşti, susţinand un concert extraordinar, pe scena Sălii Radio din Bucureşti unde este distins de catre Radiodifuziunea Română şi Ministerul Culturii cu titlul de CEA MAI BUNA FORMATIE DE BLUES -JAZZ- DIN ROMANIA.

A cântat cu cei mai renumiti jazzmani români, precum Johnny Răducanu, Garbis Dedeian, Mircea Tiberian, Anca Parghel, Marius Popp, Liviu Butoi, Dan Ionescu, Eugen Gondi, Toni Kuhn dar şi cu artişti internationali ca Paul Weiner, Puba Hromadka, Puiu Minda, Nicolae Simion, István Gyárfás, Sylvain Beuf, Manuel Rochemann, István Grencsó, Gyula Molnár.

Cântă în deschidere la celebrul grup Emerson Lake and Palmer şi Chris Fralow Group la un Gastroblues festival din Paks-Ungaria.

Concert aniversar PHOENIX-45 ANI, la Timisoara, ocazie cu care a primit TITLUL de “CETATEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI TIMIŞOARA”.

A incetat din viata pe 14 ianuarie 2010, la 65 de ani, dupa o cariera fulminanta! Iti multumim Bela Kamocsa!

Festival de jazz Garana 2010

Intre 23 şi 25 iulie 2010 in Poiana Lupului a avut loc la fel ca in fiecare an, festivalul Garana International Jazz Festival ediţia 2010.
Pasionatii muzicii de gen s-au putut delecta in cursul zilei de Joi, 22 iulie cu Funky Growl, Elina Duni Quartet,
Terje Rypdal, Miroslav Vitous & Gerald Cleaver.




A doua zi, adica vineri, 23 iulie, urechile le-au fost gadilate de Bela Fleck, Zakir Hussain & Edgar Meyer pentru ca in ziua a treia, sâmbătă, 24 iulie iubitorii de frumos sa se intalneasca live cu Marcin Wasilevski Trio, Brederode Quartet, Muthspiel Trio si Djabe.




Gongul de final a fost dat duminică, 25 iulie de Bega Blues Band, Patricia Barber, Dan Berglund’s Tonbruket, Trygve Seim & Frode Haltli. In amintirea minunatului Bela Kamocsa intrat in nefiinta anul acesta, postam mai jos o piesa interpretata de Bega Blues Band anul trecut la Garana Jazz Festival.



Preţul unui bilet a fost de 50 lei pentru fiecare seară şi preţul unui abonament 170 lei.

Garana International Jazz Festival 2010 a avut loc unde altundeva decit langa Satul Brebu din Judetul Caras Severin, (langa muntele Semenic).

Steve Winwood si Eric Clapton la Bucuresti

Si cum stateam asa linistit, un caine n-a venit, nu m-a muscat si nici n-a fugit ci m-am gandit sa nu irosesc bunatate de bilete la Steve si Eric. Vorba lui "Mircea": am pus dopul la sticla....si am ajuns intr-un final, undeva dupa inceperea show-ului, rotiri in jurul locatiei, ba-i aici, ba nu intrati pe aici. Am nimerit pina la urma si da, ei erau pe scena. 

Locurile evident ca au fost ocupate, ca deh, scaune tip terasa de vara, popor la greu asa ca am sezut pe jos la 30 de metri de minunatii solisti.

Scena faina, acustica deosebita, lumea gata antrenata. L-am trecut pe Steve inaintea lui Eric Claptop (asa am scris din greseala datorita formatului IT) pentru ca sincer, l-am vazut mult mai activ si mult mai apropiat de public. Cineva il compara cu un bucatar, dar pina la urma un bucatar al naibii de bun la muzica. Chitara, voce si clape. Well, clape tip orga cu lampi, nu stiu de ce ma tot urmareste acest instrument de la o vreme, ce atrag eu pe lampi...nu stiu... Dar a sunat excelent, minunat suna si de la al nostru Raul Kusak clapa cu lampi, adica.....

Ce am vazut? O scena mare, frumoasa, cu de toate, lumini si umbre....o multime de toate virstele, dornica de mai mult, mai mult....culminand cu gramada dezorganizat de frumoasa de la piesa Cocaine (piesa ascultabila si in Big Mamou de cite ori auzit sau cititi pe poster Cyfer). Am ascultat si Layla, si Wonderful Tonight. 

Am incheiat cu un bis scurt, unde Steve Winwood a dus greul si Eric a rupt-o la fuga imediat dupa. Cam sec, as spune, dar auzisem ca e mai rece cu publicul pe inceput si final!

Un regal pina la urma, muzica buna, acorduri de boogie woogie, blues fireste. Chiar mi-a placut sa-mi pun retorica intrebare: bai frate, asta a jucat in Blues Brothers II?! Wow.....si da, arata mai bine tuns scurt si usor nebarbierit, ca sa citez din clasici in viata.

Parca totusi cam putin...sau am ajuns eu tirziu...in fine, nu mai conteaza, am fost la 30 de metri de artisti, am gustat si am plecat incantat. E tot ce conteaza!

Life's good when you've got the blues! The Mood for Blues!

Jos palaria!!

N-am avut palarie, dar daca purtam asa dracie pe capul meu stramb sambata trecuta, cu siguranta ca dadeam cu ea de pamant in timpul concertului de blues care avut loc in Big Mamou. Desi era o vreme numai buna de pierdut timpul la o terasa cu prietenii care iubesc berea rece mai mult decat femeia fierbinte, mi-am calcat pe suflet si m-am dus sa beau un uischean mic si sa ascult un regal de blues sustinut de Cyfer, Roxana Stroie, Calin Grigoriu, Tzetze, Sabin etc, care m-au facut (da'r-ar dracii-n capu' lor sa dea!) sa beau vreo patru uischeane mici si sa uit ca de la ora 23:00 incepea filmul ala tare cu Sidney Poitier la TV Neptun.

Mai jos sunt cateva fotografii ( facute de Dana Mitica in serile fierbinti din Big Mamou) care exemplifica ceea ce am vrut sa scriu cu mana stanga mai sus :)

Mai mult decat atat, ce sa va spun??

Aaaa, stiu ce: am gasit un super-filmuletz pe youtube cu cu Buddy Guy care trece prin Cream, Hendrix si Hooker ca prin branza si care mi-a adus aminte ca desi sunt un mare fan al bluesului din UK (Clapton, Cream, Rolling Stones etc, etc, etc) dar n-as da un Buddy, Muddy sau Howlin Wolf nici pe 10 de Peter Green sau Mick Fleetwood :)

Maine seara se asculta muzica buna in Fourteen!!!

.... adica se bea in Fourteen... De ce? Pentru ca ne vom intalni din nou cu Berti Barbera, Nicu Patoi, jazzu', bluesu', rocku' :), single malt, bere rece, fete frumoase (corporatiste epilate Telly Savalas) etc. Concertul incepe la ora 21:00 si barul a ramas in acelasi loc - adica chiar in centrul Bucurestiului, langa Ateneul Roman, pe Strada Benjamin Franklin, nr. 14. S-ar putea sa vina si Mircea Badea...

Sa vada si nenea Cyfer ce stie sa faca o femeie (eu zic ca este femeie...) cu mana stanga!!

Bob Dylan – Never Ending Tour face pe 2 iunie un popas si in Bucuresti

Bob Dylan, una dintre figurile emblematice ale istoriei muzicii, va concerta vara aceasta pentru prima data in Romania! Organizat de Emagic, show-ul este inclus in turneul „Never Ending Tour” si va avea loc pe 2 iunie, pe stadionul Iolanda Balas Soter din Bucuresti, sub un nou concept de festival, „Emagic Classics”.

Cu o cariera impresionanta de aproape jumatate de secol, Bob Dylan este unul dintre putinii artisti al caror palmares includ nu mai putin de 34 albume de studio, 13 albume live, 14 compilatii si 58 de single-uri. Geniul muzical cu care a fost inzestrat i-a permis abordarea a diferite stiluri, de la ritmuri traditionale de folk, blues si country la gospel, rock and roll si chiar jazz sau swing, personalizand si imbogatind fiecare gen muzical cu maniera sa unica de interpretare, care a fermecat generatii intregi de fani.

Piese precum “Subterranean Homesick Blues”,”Like a Rolling Stone”, “Just Like a Woman”, “I Threw It All Away”, “Knockin’ on Heaven’s Door”, “Baby, Stop Crying”, “Love Sick”, sau “Things Have Changed” au facut istorie, unele dintre ele – “Blowin’ in the Wind” si “The Times They Are a-Changing” – devenind adevarate imnuri ale drepturilor civile sau ale miscarilor anti-violenta.

Declarat de revista Rolling Stone drept cel mai important artist solo al tuturor timpurilor in 2004, Bob Dylan a adunat de-a lungul timpului o colectie impresionanta de premii, care include si 11 trofee Grammy, un Glob de Aur si un premiu Oscar – ambele pentru piesa “Things Have Changed”, inclusa in coloana sonora a filmului „Wonder Boys”. Printre premiile deosebite se numara si 5 premii Grammy Hall of Fame – onorand inregistrarile care au peste 25 de ani vechime si o semnificatie istorica si culturala remarcabila, precum si o distinctie speciala a Premiului Pulitzer in 2008, pentru impactul profund pe care l-a avut asupra muzicii si culturii americane.



Vara aceasta, Bob Dylan va concerta pentru prima data in fata publicului roman, pe stadionul Iolanda Balas Soter, in data de 2 iunie, in cadrul unui nou concept de festival, „Emagic Classics”. Show-ul de la Bucuresti este inclus in „Never Ending Tour” – un turneu grandios pe care Bob Dylan l-a inceput in vara anului 1988 si in cadrul caruia numai pana la finele anului 2008 sustinuse peste 2100 de concerte!